Confesiuni Poetice cu Sîrbu Răzvan Ovidiu

| 22 June 2013 | Răspunde

Săptămâna aceasta avem deosebita plăcere de a vă delecta cu un nou interviu marca Omu’ și Libelula. De această dată l-am invitat pe tânărul poet Sîrbu Răzvan Ovidiu, alias RockaS, să ne împărtășească frânturi din “secretele” sale ca artist, atât pentru a-l cunoaște mai bine ca și om dar cu atât mai mult pentru a-i înțelege mai bine talentul și ceea ce se naște din talentul său. Este un exercițiu bun pentru toți iubitorii de poezie cât și pentru scriitori. Un exercițiu de cunoaștere a filozofiei artistice din spatele unor versuri și o călătorie spre o lume pe care o poți vedea dar de cele mai multe ori nu o poți înțelege.

****

La ce vârsta ai scris primul poem și despre ce era?

Primul poem l-am scris parcă la 17 ani. Era o poezie de dragoste , sentimente pe care vroiam să le împărtășesc unei fete din liceu. Am scris dintr-un foc iar când am terminat m-am blocat. Scrisesem primul poem din viața mea, rima cap-coadă și nu îmi venea să cred. A urmat și al doilea și al treilea. M-am îndoit mult de faptul că aș avea talent. Îmi amintesc că dacă mă întreba cineva, spuneam că nu sunt eu. E ciudat, dar mă simt de parcă cineva sau ceva vine și îmi șoptește ce și cum să scriu și apoi pleacă.

Când scrii, stai să gândești  ideile sau pur și simplu se scriu?

Am nevoie de un anumit sentiment pentru a scrie. La început nu gândeam ideile, scriam pur și simplu fiind concentrat pe rimă.

Atunci când scrii, ști de la început ce va ieși sau lucrarea prinde formă și sens pe parcurs?

Prinde formă și sens pe parcurs. Alteori am o vagă idee despre cum ar trebui să iasă.

În general, ce te inspiră mai mult? Bucuria sau tristețea?

Mă inspiră tristețea, melancolia, depresia, sunt stări pe care le-am trăit și le-am trăit intens. Am avut o copilărie destul de grea. Părinții mei au divorțat când aveam cinci ani iar mama m-a crescut singură. Am fost mereu praf la școală și aspru criticat de către profesori pe tema asta, iar la 14 ani, în clasa a 8-a, în urma unui control medical, aflasem că aveam epilepsie.A urmat apoi un tratament greu ce a durat 5 ani. La 17 ani am început să scriu și după câteva poezii pozitive am trecut la ceva mai întunecat. Încet, încet am devenit conștient că poezia era și este unealta mea cu care îmi scot din suflet sentimente pe care nu vreau să le simt, cât și unele gânduri de care nu am nevoie. Trăirile triste cauzate de boală au fost sursa de inspirație pentru majoritatea poeziilor compuse între 2007 și 2010. Le ,,încarcerez” în cuvinte și rămân captive acolo.

Poți să ne destăinui ”povestea” din spatele unui poem pe care îl îndrăgești foarte mult?

Nu cred că am un poem preferat. La început îl preferam întotdeauna pe ultimul compus. Am însă un poem neînțeles de nimeni sau poate interpretat ad litteram intitulat ,,Pe brânci se târă orbii”. Este vorba de oamenii care nu își pun întrebări, ci se mulțumesc doar cu lecții băgate pe gât și nu văd dincolo de aberații căci nu vor să privească și astfel suferă din comoditate. Este vorba de fapt de mult mai multe lucruri și cu metafora cap-coadă. Nici eu nu am reușit încă să o decodific în întregime. Va trebui să îi fac o descriere vers cu vers.

Cum ți-ai defini stilul artistic, literar?

L-aș defini rebel. Cu scopul de a scoate din sărite oamenii obsedați de ortografie, motivul pentru care scriu ,, . ’’ pe litere ,,punct” urmat de o virgulă. L-aș mai defini un stil ieșit din tipare ce dorește să se remarce prin unicitate.

Îl identifici măcar tangențial cu un anumit curent literar?

Nu cred că am curajul să fac asta.

Ce preferi să citești ? Poezie sau proza?

Nu citesc nici poezie nici proză. Mă țin departe de influențe literare . Țin minte că în copilărie fugeam de cărți. Mama mea citea în timpul ei liber dar mie nu mi-a plăcut niciodată. Cred că e un clișeu să spui că dacă nu citești cărți nu ai inspirație și nu ai subiecte de scris. E adevărat că o carte te educă dar dacă într-adevăr cauți educație o poți găsi oriunde. Poate fi un citat dintr-un film care să te marcheze și să îl ții minte toată viața. Poate fi un vers dintr-o piesă, se poate ca mesajul nici să nu fie scris ci pictat, sau îl poți prelua dintr-un film mut. Cine e cu adevărat atent la viață primește educație la fiecare pas. Ca și oameni, suntem „setați”, să spun așa, să învățăm și o facem atât din plăcere cât și instinctiv. Apoi apare grădinița, școala cu sistemele lor muribunde și ,,rătăciți cu diplomă” și dau totul peste cap. Apare cenzura și plictiseala iar talentul moare încet, încet sau intră în stare latentă chiar înainte să fie descoperit.

Cu toate acestea, ai vreun idol în vastul univers al literaturii ?

Chiar în urmă cu câteva ore am scris o poezie intitulată ,, Bacovia”. Nu credeam vreodată să fac asta și chiar mi-am promis să nu o fac. Am spus că nu citesc poezii pentru a evita influența și chiar o evit. De la Bacovia mai rețin doar titluri. S-a predat în școală și mi-a atras atenția (scriam deja) prin felul său melancolic de a scrie. Pe atunci ascultam mult New-Metal . Trupe precum Korn,Deftones și mai ales Staind. Instinctiv am fost atent din totdeauna la versurile pieselor, mai mult decât la melodie în sine . Mi-am dat seama că versurile acestor trupe seamănă puțin cu poezia Bacoviană, mai ales dacă le-am traduce în română . De parcă însuși Bacovia a fost sursa lor de inspirație pe ici pe colo. Deși nu îl consider pe Bacovia un idol, am intrat în contact cu opere sale când mă confruntam cu întrebări de genul : ,, De ce scriu? Care e scopul? Să mai continui sau să renunț? “.
Un alt poet de la care am citit două sau trei versuri a fost Friedrich Shiller. A fost destul o clipă să îmi dau seama de revoltarea cu care critica sistemul și blocarea lumii pe repeat. Faptul că e ciclică întrucât ce descria el era exact ce se întâmplă și în zilele noastre. Apoi, l-am admirat pentru felul în care a făcut acea poezie să pară o poveste în versuri și rimă.

Ai în plan lansarea unui volum de poezii?

Abia anul trecut mi-am făcut curaj să public câteva poezii pe facebook. Din 2007 și până în 2012 le-am ținut departe de ochii lumii și nu le arătam decât câtorva persoane care îmi câștigau încrederea. Eram convins că oamenii înțeleg perfect și instantaneu ceea ce vreau să spun și astfel îmi pot citi sufletul. Era o vulnerabilitate ce mă speria cumplit. Am considerat-o mult mai intimă decât un act sexual. Apoi am înțeles că poezia e universală fiind construită din cuvinte iar limbajul călătorește pe toate nivelele mentale ale fiecăruia. Astfel fiecare înțelege din punctul său de vedere, în felul în care privește el lumea ,din percepția sa și de la nivelul mental la care a ajuns. După aceea am decis să scot un volum însă nu l-am trimis decât la o singură editură care mi-a spus că nu publică prea multă poezie. O să mai încerc anul acesta și la alte edituri.

Câte poezii ai scris până acum?

În jur de 100 și ceva.

Este un detaliu important pentru tine datarea fiecărui poem?

De curând a început să fie foarte important. Poeziile din 2007 și 2008 nu au dată însă începând din 2009 sunt datate. Unele au scrisă și ora și dacă au fost scrise în nopțile cu lună plină sau nu. Pentru mine acele nopți sunt o tortură. E importantă datarea lucrărilor pentru că vreau să privesc în urmă și să aflu cum gândeam în anul x și anul ,y și să îmi privesc evoluția mentală.

Ai încercat să scrii și proză?

Am încercat și nu am fost dezamăgit, însă din sentimentele joase din care scriu, pot spune că proza e o tortură mai lungă. Am scris despre întâmplări adolescentine cât și câteva erotice dar nu au fost arătate nimănui, încă.

De ce Rockas? Ce înseamnă Rockas pentru artistul Sîrbu Răzvan?

”RockaS” este logo-ul paginii de facebook. Am decis în prima instanță să creez un personaj, un omuleț desenat ce scrie poezie. Ideea mi-a venit în urma vizionării unei emisiuni în cadrul căreia se vorbea despre personajul ,,Gopo”. Astfel identitatea mea putea rămâne ascunsă și mă puteam feri de comentarii răutăcioase. Personajul RockaS nu a fost creat încă dar ideea rămâne în picioare iar acesta va apărea curând salutând toată lumea de pe pagină. Numele ,,Rockas” are mai multe semnificații. Sunt literele ,,S”, ,,R”, ,,O”, inițialele numelui meu, de la ,,R” până la ,,K” este genul de muzică ce m-a vrăjit încă de la vârsta de 6 ani. Litera ,,o” rămâne preferata mea .Acolo avem două simboluri întrepătrunse: primul, cercul cu codiță este simbolul zodiei leu, zodie în care m-am născut iar al doilea , cercul cu punct în mijloc este simbolul soarelui. Soarele, cel ce guvernează zodia Leu. Le-am ales pentru protecție. Nu în ultimul rând ,,RockaS” este format din șase litere, șase fiind cifra mea numerologică.

Bun. Iar acum de încheiere, ce sfat ai dori să dai dragilor noștri artiști români de pretutindeni?

Să fie cât mai rebeli. Cred că originalitatea se naște din rebeliune. Să își asculte intuiția, iar aici nu mă refer la emoțiile create de către ideile împrumutate în minte. Mă refer la adevărata intuiție. Să își amintească faptul că sunt creatori în slujba universului. Să aibă încredere în arta lor.

Și câteva cuvinte pentru cititorii noștri?

Să se implice mai mult. Să realizeze că joacă un rol foarte important în viața oricărui artist și că un artist nu se simte prea puternic fără admiratorii artei sale. Deși există artiști care, din păcate, nu își dau seama de acest lucru.

Biografie Sîrbu Răzvan Ovidiu

****

Îi mulțumim mult lui Răzvan pentru interviul acordat și pentru deschiderea sa către cititorii Omu și Libelula. Sperăm ca un număr cât mai mare dintre cei care vor citi acest interviu, la fel ca și toate interviurile care vor fi și au fost, să părăsească această pagină învățând ceva nou, descoperind aspecte la care poate nu se gândeau. De asemenea sperăm ca fiecare ”poveste” a unui ”Interviu Artistic” să devină o poartă spre cunoașterea artistului român de astăzi și o poartă către propriul tău sine. Nu poți ști când filozofia unui artist deschide granița propriei tale filozofii.

 

Descoperă, bucură-te și dă mai departe!

Categorie: Interviuri Artistice

Lasă un răspuns